Gândurile mele toate le-am ales şi le-am legat, Ele-au evadat în lume şi pe mulţi au disperat. Am pornit deja pe urme, tot încerc să le adun, Să le stivuiesc în simţuri, în suflet să le depun. Cel de bine iar se plimbă printre semeni, nonşalant, Oferind zile senine când şăgalnic, când galant. Cele pline de iubire au plecat la a mea doamnă Cu flori rupte de pe lună în pastelele de toamnă. Cele pline de credinţă se răsfrâng necontenit, Peste cer şi peste lume într-un ritm neostoit. Cele pline de tandreţe se prefac în clopoţei, Alintând cu frumuseţe nebunatici nepoţei. Cele pline de speranţe stau la coadă aşteptând, Ca acele de tristeţe să se-ntoarcă surâzând. Cele rele au-dispărut nici nu vreau să le găsesc, Să rămână unde sunt, nimănui nu le doresc.
sâmbătă, 31 mai 2025