GARA UNUI ANOTIMP de Marian Florentin Ursu * În mine mai e loc de vară Și de perechea care-am fost, De-un tren cu aburi și de-o gară Și de toți macii fără rost În toamna frunzelor plenare Aș mai avea ceva să spun, Absențelor din fiecare, Absenței tale de pe drum, Când pleacă arșițele verii Pe umerii unor castani, Eu te aștept în pragul serii Să vezi pustiul dintre ani Nu te grăbi, mai ia-ți o haină, Mai ia cu tine și un vis Și vom lua în mare taină Bilete-n trenul spre abis Adună frunzele–n ovale, Aprinde-le între alei Și-n rugul oglindit în stele Să plângi finalul unor tei Eu te mai duc încă odată Să vezi cum munții ne zidesc, În piatra cenușie soarta Și tot amurgul pământesc Te voi lăsa să vii pe munte Pe calul cel mai nărăvaş, Pierduta mea pe nu știu unde, Absenta mea de prin oraș, Ce-ți scriu acuma într-o carte E strigătul uitat de timp, Iubirilor ce mor în noapte Prin gara unui anotimp
sâmbătă, 31 mai 2025