Astăzi, marea-i ca safirul, cu reflexe de topaz, soarele discret răsare şi-o sarută în extaz. Marea-n valuri lin tresare oglindindu-l cu ardoare şi-i răspunde visătoare, în întreaga ei splendoare. Dintre nori, palida lună îi privea înfrigurată şi gândea că mândrul soare o iubise altădată. Gelozia o cuprinde şi dispare iar în nori, pregătită să-i surprindă facând amor până-n zori. Trena-i – mantie cu stele, tot argintul prins în păr, raze-n platină o-mbracă, o regină-ntradevăr. Din înaltul bolţii, luna priveşte surprinsă-n mare, unde îşi vede doar chipul în oglinda lucitoare. În adâncuri, dormitoare din scoici şi alge de mare puse-n ordine firească fauna să-şi odihnească. Frematând, marea-I oferă un spectacol de magie dăruindu-i primitoare icre şi fructe de mare. Plouă iar în miezul verii, fulgere brăzdează cerul şi perdele reci de apă limpezesc bolta-nstelată. Un şuvoi sprinten de apă se strecoară printre stânci şi coboară în cascadă, de pe munţii-nalţi, abrupţi. Apa este-nvolburată, sclipiri calde de argint, şi goneste spumegândă înspre mare, licărind. Observând-o, intrigată luna-şi zice în sinea ei, că marea este superbă, dar soarele-I doar al ei.
sâmbătă, 31 mai 2025