Generație de sacrificiu

Suntem o generație de sacrificiu, la fel părinții noștri-au fost,
N-avem nici casă nici serviciu, sau dacă-avem e plătit prost.
N-avem nici viitor, prezentul ne-alungă orice optimism
Fiindcă ne doarme parlamentul, și-a năzui e un truism.

Învățământul e în stază, și pregătește doar șomeri
Poate cel mult agenți de pază cu diplome de ingineri.
E plină țara azi de malluri, iar fabricile-au dispărut
Masiv se emigrează-n valuri, la muncă în necunoscut

În vestul ”rece” și distant, ca cetățeni de rangul doi
Având statut de azilant, și slujbe de cărat gunoi.
Ca cetățeni europeni avem doar multe obligații
De muncă să rămânem țepeni, să ascultăm și observații.

În țara noastră-s azi stăpâni toți veneticii și-mbuibații
Toți, altceva decât români, conduc destinul ăstei nații!
Păduri, ogoare și petrolul, sunt stăpânite de străini:
La guvernanți le-au dat obolul – câțiva nenorociți țechini.

Și au vândut-o pe nimica, pe noi asemenea poporul,
Nu au știut deloc de frica, a ce le-aduce viitorul!
Căci am răbdat destul și osul, ni-i scrijelit azi de cuțit...
Gata, v-ajunge-atât cu ”rosul”, și ”hoitul” s-a cam împuțit!

Ne-am săturat de sacrificiul atâtor zeci de generații
Care-au muncit spre propășirea nefericitei ăstei nații!
Tot ce-au agonisit părinții, voi ați furat într-o decadă
Și toată istețimea minții ați folosit-o pentru fraudă.

Treziți-vă cât mai e vreme, dați-ne țara înapoi
Căci noi nu ne vom teme s-o luăm cu forța de la voi!...
Iar dacă vom vedea că nu găsiți soluție,
Atunci precis vom declanșa o revoluție!