Ascultă te rog, ce gândesc, nu ce-ţi grăiesc Căci eu mai rău ca Iuda păcătuiesc. Prin vorbe adesea mă încurc, Şi-ale inimii cuvinte ca-n alte dăţi le spurc. Ţi-aş glăsui ca tainica pădure Ce cântă zi şi noapte fiindu-i cerului un brusture. Oh, ce n-aş da să fiu mama natură. Să-ţi stau pe veci de raze aninată. Ca să-ți mai iau din tainica durere pelinată.