GOL...

Mă simt singură…ca o lebădă neagră
Pe frunzele somnului, pline de apă…
Inima mea se ȋneacă pribeagă
Când ramele visului ȋn vârtejuri ȋmi scapă…

Mă simt inutilă…ca o oaste pierdută
Prin pământuri de gânduri fără cuvânt…
Totul e gol…mi-e lacrima mută
Ca un fum de dureri ce se pierde ȋn vânt…

Mă simt desfrunzită…ca un pom ȋngheţat
Ȋntr-o iarnă când cad pustiuri din stele…
Ȋmi număr tăcerile pe-un şirag de agat
Din lacrimi albastre, sub pleoapele-mi grele…