gol

o stafie prin cimitirul de gânduri
moartea numai sperie verbul
obisnuit cu înfrângerea
ne pierdem sub mormane de rânduri
apoclapisa îmi mânghie tâmpla
dorind iluzia
în sângele care plânge
înainte de închegare
o inimă condamnată să atingă nimicul
să devină un gol
asteptând un salt
înainte de înălțare
când timpul vibrează 
în pântecul primului punct
continuând expansiunea
într-un haos rotund
până dispare
motivul