Privesc tablouri de Sabin Bălașa, din mutele muzee de argint; Robuștii cai se-amestecă în guașa purtându-și amazoane-n labirint. Îmi pare că se-neac-albastu-n pânze sub Dansul sferelor - femei de zori ce-și diluează voluptatea-n buze și-n șerpuite nuduri cu palori. Tăcerea lor mă zbuciumă organic și parcă timpu-mi lunecă pe țărm - o pensulă pictând abis oceanic în moartele cochilii ce nu dorm. Deșertice și albăstrii renașteri, Atlante împietrindu-și ruga-n vânt - statui de smalțuri albe și nezbateri - îmi zdrențuiesc simezele prin gând. Gol, Templul amintirii mă scufundă și rătăcesc printre oglinzi - mister! Femei de foc - o flacără fecundă - din sanctuarul selenar mă cer.
sâmbătă, 31 mai 2025