Purtăm pe umeri firavi năprasnica golgotă, De-abisuri și creneluri mustindu-ne paharul, Ne roade suferința hain, precum pojarul, Când tragem peste vise a nopții redingotă. Din clipele caduce croit-am abțibilduri, Lipite pe destine cu situri analoage, Își târâie-nnoptarea himerele-i oloage, Pierdute în deriva discursului în childuri. În colții săi de fildeș cuprinsă ni-este soarta, Vâslim printre tenebre cu aerul anarhic, Striviți de anotimpuri în dansul lor ierarhic, La ceașca resemnării ades ne frige toarta. În suflet poposește o pace relativă, Cu îngeri de lumină ce stăruie-n vitralii, Dar vraja disipată de-a` sorții funeralii Transformă fericirea-n amarnică misivă...
sâmbătă, 31 mai 2025