GOMORA

GOMORA

Mă soarbe Gomora în focul divin,
Să ard îmi e singura cale spre pace.
În trupul meu fiara păcatului zace
Şi-n suflet, ascuns am un demon hain.

Nici raiul, nici iadul nu sunt pentru mine,
Ci trec anonim către marele salt.
Lovit de canoane, zvârlit din înalt,
Mă-ngandura drumul spre şapte coline.

Dar nici un prelat nu mă poate ierta.
Zadarnic doresc împăcarea cu cerul.
Lumina sporeşte mai tare misterul
Şi sunt vinovat pentru dragostea mea.

Iubesc fruntea ta ca pe-un colţ de icoană
Şi buzele mele te-ating cu sfială.
Religiei mele tu-i eşti catedrală
În care-am clădit doar o singură strană.

Rastoarna-se cerul cu susul în jos.
La ce mai e bună o viaţă de-apoi?
Să ardă iubirea ascunsă în noi.
Între visele mele tu eşti cel mai frumos.