Să-mi doarmă osul lunii în patul meu de paie şi să-i recit poeme de ocnă şi de stuf, şi-n restul lumii, Doamne, s-arunci parfum şi zoaie, cernind în faptul zilei ca ploaia prin zăduf. Cînd dau smintiţii drumul la iepurii sălbatici şi-apar din semafoare dresorii altui veac, mă-ndrăgostesc de peşte ca de-un guvern acvatic şi-o iau spre mănăstirea din fundul vreunui lac. Prelaţi, corsari, iubite, nostalgice infecţii… Din prăbuşiri ies fluturi de varză îngereşti. Prin pielea ta madame asmut dulăi şi frecţii, dar tu descînţi lumina din merele domneşti. Şi iar ţi se năzare că nu-i albastră vodka, o, tu, chezaş cu viaţa înaltei rînduieli, ce-ţi rătăceşti prin lume şi vîslele şi lotca, şi-aştepţi copii din crînguri, de glod şi vînt să-i speli. E vremea să mă umplu de urlete şi focuri, dau sorţii rest de milă şi-apoi m-agăţ de-un tren, sînt prea bătrîn de farse, de ideal, de jocuri, prin spaimă-mi curge rîul cel liber şi peren.
sâmbătă, 31 mai 2025