Grea povară are-o mamă. Duce-n spate, nevăzute, Aripi, care ne cuprinde, Ne veghează orişiunde. Cum îşi smulge ea aripa? Oare cât de mult o doare? Câte o aripă blândă, Cum ne dă la fiecare? Eu îi simt mereu prezenţa, Chiar şi-atunci când sunt departe. Doamne, dă-i măicuţei mele, Dă-i mai multă sănătate. Mic sau mare, cum n-aş fi, Tot la pieptul ei aş vrea Să mă bucur şi să plâng. Înger e măicuţa mea.
sâmbătă, 19 aprilie 2025