Dinioare un guzgan, Politicos cetăţean, Pre guzganul de câmpie L-au poftit la prânz să vie, Că nu tot mereu lăcuste, Ce mai bun ospăţ să guste Pe vărgat, frumos covor Aşternut-au masa lor; Las să judece oricine Cât li-au fost atunci de bine De confeturi şi de pui Fărmăturile adună, Însă până a fi sătui Deodată uşa sună; Asta-i umple-atât de frică Încât pofta li să strică Cetăţeanul sprintenel Scapă, ş-altul după el Iată tropotu-ncetează Şi guzganii iar s-aşează. Cetăţeanul, mângâiat, La ţăranul speriat Zice: En apucă, frate, Să mai roadem la bucate! Dar acest-au zis: Destul De astă masă eu-s sătul, Vino mâne tu afară De-i gusta ospăţ de ţară. Tupilat într-un ungher, Nu am masă de boieri, Nime însă ca aice N-a veni ca să ni-o strice, Şi de fărmături sărace Îndopa-ne-vom în pace. Eu te las cu sănătate, Eu voi şegi cu frica-n spate, Nici mai delicată masă Care-apoi pe nări să-mi iasă!
sâmbătă, 19 aprilie 2025