Hai nani, nani, Lumina mamei… Să-ţi cânt şi-n seara asta, lumina mea, să-ţi cânt… Dar uite-ncep un cântec şi altu-mi vine-n minte, Şi-acela, dragul mamei, e fără de cuvinte Şi plânge-aşa cum plânge cumplitul ăst de vânt… Hai nani, nani… Să-ţi cânt, lumina mamei, şi iar încep şi iar Cuvintele-şi pierd şirul, că vezi, în astă seară I-atât de-amarnic cântul ce-l spune vântu-afară, De parcă-ar plânge-ntregul săracilor amar… Dar tu aştepţi un cântec – că tu ce ştii de vânt?! Şi ce să ştii ce spune-n amarnica-i poveste? O, tu nu poţi pricepe nimic din toate-aceste… …Să-ţi cânt şi-n seara asta, lumina mea, să-ţi cânt… Hai nani, nani, Lumina mamei… …Şi iar rămân de parcă nu mai găsesc cuvânt Din tot ce-ţi spun alt-dată în cântecele mele, Şi feţi-frumoşi, şi zâne, şi cer, şi flori, şi stele Şi-au amuţit povestea de parcă nu mai sânt… Hai nani, nani… Adormi în caldu-ţi leagăn, lumina mea, şi taci – Nu pot cânta şi încă nu eşti destul de mare, Ca să-ţi pot spune basmul cel nesfârşit, în care Se sting de frig şi foame copiii cei săraci…
sâmbătă, 19 aprilie 2025