Hai să batem câmpii copilăriei

- Nu știu dacă-ți mai amintești,
Dar când eram copii acasă,
Bunica ne spunea povești,
Iar noi culcați în iarba deasă

Visam că suntem doi moșnegi
Dintr-o căsuță de la munte
Sau în palatul lumii regi,
Puteam să fim orice... Grăunte

De puritate și alint
Ne-a fost copilăria, Doamne,
Dar a trecut și-acum mă mint
Că nu-s poveri aceste toamne.

- Ca și atunci suntem copii
Și ne lăsăm purtați de vise,
Dar nu-s atâtea bucurii,
Nici drumurile nu-s deschise

Să alergăm desculți și goi
Cu inimile mici curate,
E vremea rece,-s multe ploi
Ferestrele-s adesea mate.

Mi-e dor de buni, aș vrea din nou
Să fiu copil, numai o vară,
Și să te văd doar în tricou
Pe uliță în prag de seară.

Liliana Trif &amp; Ioan Grigoraș