În liniște de seară,pe umerele-i goale Băiatul își așează,tâmplele-i gânditoare Și pielea ei,o patură catifelată Ca o mantie vastă,trupul îi îmbracă Îmbrățișați,formând un tot,ei par să uite De vreme,de tristețe,de lucruri neștiute Și pieptu-i gol e pentru el,se pare Pe lumea asta,dulce alinare În cadru intim,cei doi împărtășesc Povești frumoase,ce-ncep cu „te iubesc” Și trag speranță că-ntr-o zi De-a lor poveste,cu toții vor vorbi Cum el,găsea-n ale ei brațe,tot ce avea trebuință Și cum ale lor trupuri,formau o singură ființă Prin beznă,viscol și prin ploi,cum trec cu-nverșunare Visând la ziua-n care,pe strada lor e soare S-o povesti cum ea,pe brațele-i puternice se-așează Cum lângă el,la o lume de basm visează Și că sosi-va clipa într-o zi În pat,cu păr cărunt,când i-o zâmbi Și-acum când vremea a venit,cei doi ca să se culce Băiatul o sărută,i-nchide geana dulce Și după toată dragostea,ce cald i-a oferit-o La ureche îi șoptește: „hai să fim noi iubito!” 29.10.2015