Haine grele

Se-aşază timpul peste noi
Plin de dureri şi de nevoi;
Prin plete negre pân-acuma
Se-aşterne ca o boare bruma.

Pe frunte brâuri se adună
Ca norii după vremea bună
Şi peste ochi se-aşterne ceaţa
Când soarele îmi umple viaţa.

Mai lung şi greu îmi pare drumul
Când merg de mă închin la Domnul;
Târziu adorm în miez de noapte,
Dar mă trezesc vise deşarte.

O nouă zi se luminează
Peste o lume ce visează;
Eu pun pe mine haine grele
Cu timpul cuibărit în ele!