Şi Hamlet străbate pământul cu Yorick, Cu Yorick în pumn sau cu chiar capul său, Căci prinşi amândoi în vârtejul istoric, Chiar Yorick e Hamlet şi nu-i pare rău. Şi Hamlet se ţine pe sine în mână Şi Yorick pe umerii săi s-a suit, Şi Hamlet miroase a mort şi-a ţărână Şi tidva păstrează în ochi un clipit. Pământul le e cimitirul, acum, Bufonul cuvinte de bârfă îndrugă, Iar prinţul abia împlineşte o rugă, Dar cine-i pe umeri şi cine-i în pumn? A fi sau a nu fi, ce verbe de fum, Ciudat, agramat şi morţiu se conjugă.
sâmbătă, 19 aprilie 2025