hamacul uitării e adânc și comod sortit să ne-mbie esența de-a pururi i-o artă să dai durerii contururi contururi de prunci în ochi de irod ispitiți de coma singurătății fecunde cununați deja cu arpacașul ca mirii ne deformăm altoii într-un șomaj al iubirii în disocierea impură al lui când și oriunde