Născut din haosul originar, Rătăcesc pierdut printre stele, Torturat de misterul fiinţării De abstractul nefiinţei Şi de magia devenirii. (În nicio clipă nu mai suntem Cei ce, rătăciţi în Eden, Am avut în mâini Cheile Paradisului, Dar în fiecare moment ştim să gustăm Din nou din fructul oprit). Suspendat între Cer şi Pământ, Disputat de lumină şi de întuneric, Devorat de îndoieli, Am rămas cu o singură certitudine: Drumul către absolut Este un drum al Golgotei. Sfâşietor, tragic, dureros, Plin de sacrificiul Celui ce trebuie să-şi învingă destinul.