Hotar de fum Mi-ai furat locul unu în ploaia de vise Crezând că nu doare prezisul sfârşit, Şi-n atavicii stropi ai durerii proscrise Ai semnat falimentul cu un dor travestit. Am simţit cum lumina-ţi se-mbarcă empiric Pe o luntre cu umbre-n catargul famelic De noi ipostaze, şi-amalgamul idilic Te absoarbe-n hăţiş, cu surâsul angelic. Bei cafeau sub punte, are zaţul caduc. De prin ceşti eşuate, cu o singură toartă Se-nfiripă ciopor de fantasme ce-aduc Pendulări pe tăişuri împlântate în soartă. Ispitit de confuzii, fără leac de nesomn Tu de-ai fi general, ţi-aş fi fost majordom, Cu ucaz de uitare mi-ai dat ordine-n somn Şi-ai săpat alte puţuri desecând un alt om. Un melanj în doi peri la hotarul de fum, Ieri aveam braţ de flori şi dantele de nori Astăzi doare mirosul de crini.Şi-n parfum, De poteci rătăcite piere zbor de cocori. Din strânsoare de voci ce se plimbă pe jar Las chemări dar n-auzi, cuirase de şoapte Se lovesc de ambiguu, în nimic tu ai har Şi-n scaieţii dilemei luminând altă noapte. Sicomorii au ramuri în două tavane Eu mă urc ca şerpaşii către ţărmul sperat, Tu-mi coborî din sinapse cimentând cu betoane Un vulcan noroios pe-un meleag depărtat. Dar… mă ghemui în vânt şi cu ochii spre ieri Mă predau, un ostatic în gulag de-ntrebări Tu răspunzi colmatând autiste tăceri Nu mai ştii…să mai stai? sau să-ncerci alte zări? Marian Puscasiu Iulie 2015
sâmbătă, 31 mai 2025