“Credința este, până la urmă, puterea de a iubi.” - Şi ninge iar, de parcă s-ar întoarce Gerar cu herghelii de cai sălbatici, La geamul meu ninsoarea-i pân’ la streşini Şi-n gheţurile ei suntem ostatici. Aprinde focu-n teracota albă Şi spune-mi o poveste despre tine, Adu vin fiert în cănile de-aramă, Mai minte-mă că primăvara vine Definitiv de mâine. Intră-n casă C-un vraf de cărţi şi vino mai aproape Să desluşeşti misterul ce se-ascunde În ochii mari când te închid sub pleoape. - E iarna ta ca un copil ce stoarce Din ochii umezi lacrimi de zăpadă, Ar vrea să stea, ar vrea să plece, parcă Tot anotimpul ăsta e-o butadă. Eu mai aprind în șemineu, în joacă, O fantezie, pentru înc-o lună, Să bem un vin, îl sorb și de pe toarta Ulciorului din piept. Ah, ce nebună E primăvara asta-ntârziată Ce lasă focul să danseze-n vatră, Complicea iernii, şi-om petrece până Se vor topi cetăţile de piatră. Liliana Trif & Ioan Grigoraș