Hotel în mijlocul naturii umane… Turiştii cazaţi: sentimentele-scame. Pe paturi, miloase cearceafuri alintă Dureri… şi ferestre deschise le cântă! Iubiri pierdute şi bucuria-n cioburi Pe farfurii ajung, la hulpavele guri! Flămândele stări dureroase, sătule, Au puse în vene rigide canule. Discretele cameriste-asistente Administrează transfuzii-stimulente… Un doctor-director e cel ce cunoaşte Dorinţe şi visuri şi le răspândeşte În marea putinţă din Univers, Le-adună în om şi-ncet le dă curs Să prindă contur la geam, dimineaţă Şi raze de zâmbet să-i pună pe faţă. Se-ncheie sejurul… un suflet aşteaptă O recepţioneră să-i spună în şoaptă Că poate să plece, să meargă acasă... La cerul cu stele şi luna aleasă!