poezie care se vrea a fi un MULTUMESC sincer pentru postarile diin ESENIN multumesc , Gerra, si am folosit minunatele tale metafore in aceasta poezie... Hotul de cuvinte Cioburi de secunde se-nfig în perete, Un păianjen prinde stelele-n mincioc. Lanţul tău de aur leagă la comete Şi ca giuvaere mi le-aduci prin foc. Prind văzduhu-n palmă ca pe ţigaretă, Farmecul luminii îl divid la Doi. Scot din baltă luna şi ca pe egretă Către cerul roşu o înalt, vioi. Timpu-şi dă licenţa pe o piatră rară Jos într-o tavernă, într-un loc ciudat. Herghelii de gânduri vor sosi în seară Să-mi lege cometa la picior de pat. Rugineşte cerul, poarta e închisă Şi carnea stelară se usucă-n vânt. Fără amnistie crucea mi-e aprinsă Şi din ea se scurge sângele-n cuvânt. Odihneşte apusul într-un blid de ceară Osul străluceşte undeva stingher... Pana mea duioasă începe să doară De nu-i dau aghiazmă galbenă din cer. În plaiul oniric, transfugă-i valoarea. Harta de întuneric sângeră prin mine. Ţăndări am genunchii şi-mi ridică zarea Trupul de zăpadă să-l trimit la tine. Pianul vorbirii nu mai stă cuminte Mâna ta-i deschisă ca un estuar... M-ai citit că-s hoţul care-ţi fur cuvinte Să le întorc nectarul la tine-n pahar? 08.10.2015
sâmbătă, 31 mai 2025