Hristos a înviat! Din starea de somnolenţă, Şi-a letargiei-n greu păcat, Sculaţi, să faceţi prezenţă Unei treziri din decadenţă, Căci Domnul Isus a-nviat Din locul straşnic... sigilat În har să ne dea clemenţă! A biruit pe veci mormântul Prin actu-n care S-a supus Al umilinţei, când pământul În sânu-i a strâns Cuvântul Prin moartea, ce L-a răpus Şi în mormânt El a fost pus Întărind astfel, Legământul! Şi morţii, peste ea călcând I-a luat puterea de-a reţine Atâtea veacuri rând pe rând Captivi mulţime, aşteptând, Zori noi cu zile, mai senine Fără de moarte, şi suspine Viaţa cea veşnic-aşteptând! Când a-nviat, după trei zile Şi ucenicilor, a demonstrat În dulci cuvinte, şi amabile, Prin dovezi vii şi pipăibile - Atunci, crezut-au c-a-nviat Şi că din moarte, i-a salvat Pentru-a le-aduce mântuire. Da! El a înviat, cu-adevărat Pentru-a ne-aduce izbăvirea Din gheara morţii, din păcat Ce viaţa noastră, a dominat; S-avem din nou nemurirea Hristos a-nvins prin iubirea, Ce la Calvar sus, Şi-a arătat. Slăvit să fii, Isuse Doamne Pentru cereasca Ta jertfire, Ce nimenea ca s-o întoarne N-are putere s-o răstoarne, Spre-a-i da o altă rânduire În planul sfânt de mântuire Pătruns, de minunate taine! Flavius Laurian Duverna