Iar...

Vise se sparg în valuri
De suferinţă tăcută,
Ce scaldă în zgomot disperarea
Minciunii ce se pierde
În sentimente ce dor.
Secrete suspină în zare
Şi golesc din suflet speranţa 
Pierdută-ntr-un colţ de mister,
Ce râde cu lacrimi moarte
Prin cioburi de raze
Secate de sincerităţi şi amor.
Greşeli bântuie iar prezentul
Unei iluzii de fericire,
Căci gândul e măcinat încă
De o fantomatică mare,
Ce nu se abţine să insiste
Cu un iar şi iar…
Pustiit de culoare.