Iar faţa ta e străvezie Ca suprafaţa albei ceri Şi numai ochii mari sunt turburi De umbra negrelor dureri. Tu, chip chinuitor de dulce, Tu, ideal în ochii mei, Tu, ce femeie între flori eşti Ş-o dulce floare-ntre femei. De-ai rămânea pe veci frumoasă, Precum te simt, precum te văz, Ca-n părul tău cel lung şi galben Eu flori de-a verii să aşez! Dar în curând şi nici o umbră Din frumuseţea ta n-ai fi – Trei zile numai vei fi astfel Apoi… apoi vei putrezi. Pământ nesimţitor şi rece, De ce iluziile sfarmi? De ce ne-araţi că adorarăm Un vas de lut, un sac de viermi?
