Iar plouă

Iar plouă şi cerul se-ncarcă cu nori,
Iar frunzele veştede umplu cărarea
Şi stropii de ploaie se-anină-n culori...
Pe cer, porumbeii și-anunță plecarea.

Mă uit la o floare ce-atârnă stingher
Purtând grea povară de stropi în petale
Și-un gând ne-nțeles se-nalţă spre cer
Pictând nostalgii cu accente finale.

Iar plouă... pământul îmi pare tăcut , 
Doborât sub o mare imensă de rouă 
Când zămbet şi soare se-ascund în trecut
Te vreau lângă mine, iubite, când plouă! 

Adina V.