Iar plouă azi... a câta oară? E-o pânză de-apă ce-i lăsată De nori aduși de vânt în doară Căci vremea bună e uitată... Ne plouă gândurile bune Și bune gânduri plâng uitate, Doar norii suri mai vor a spune Că omul nu mai dă dreptate... Nici aerului, nici pădurii, Nici păsărilor, nici florilor, Nici animalelor și urii Îi dă cheia comorilor. Plânge cerul cel înstelat Că omului nu îi mai este Nici muză nici binecuvântat De a iubirii vreo poveste... Plânge și cerul luminat Că omul nu îl mai privește Și de privirea-i însetat Pe zi ce trece se-ofilește! Plouă și azi cu o tristețe Ce-acoperă pământul reavăn Și simt cu mare-acuratețe Că pierdem ce spuneam că-i leagăn...