Iarăși împreună

Nu pot să fiu singur, nu mi-ai permis.
Și-mi cânți și tu cum cântă noaptea-n strună.
Dar nu-nțeleg de ce mi-ai interzis
Să nu fim totdeauna împreună.

Doar sânii tăi îi simt la pieptu-mi mici,
Adânc intrați, îi tot aud cum tună.
Te rog să nu-mi vorbești, n-ascult ce zici,
În pieptul meu fiind viscol și furtună.

Cum trece ziua, suntem tot mai triști.
Ne spunem pe curând și noapte bună.
Când în halatul nopțial te miști,
Ești iarăși lângă mine, împreună.

Dar nu-i nimic, rămâi aici în pat.
Până când dragostea ni se consumă.
Să ne-aruncăm, de parcă-am fi uitat, 
În iarba crudă și udați de brumă.

Și dacă toate astea sunt un vis,
Un fals, o agonie, o minciună.
Eu nu-nțeleg de ce îmi e permis
Să nu fim totdeauna împreună.