Iarăși murind… învăț să mai iubesc această teamă de negură din pleoape în care mă afund și zămislesc iubirile pierdute în departe. Nu se-ntrupează decât amintirea – visuri romanțate uitate-n scrisori –, în templul iubirii e acum golirea, precum coaja cerului spartă de-ursitori. Iată, vei știi că te-aștept cu gândul sacru: o minune e și lacrima dă roadă, și în livadă e atât de lucru cât pentru o viață patima să ardă.
sâmbătă, 31 mai 2025