Iarbă fragedă și udă Vreau să fiu ca tine, crudă, Să fiu verde-luminoasă! Pământul, podea în casă, Ceru-acoperiș să-mi fie, Vreau să pun pe mine ie Și s-alerg ca vântu-n iarbă, Cu copacul, babă-oarbă Să fiu în joc și cu drag Să-l îmbrățișez în prag De pădure, pe tărâmul Unde casa saltă fumul, Ploaia mângâie pământul, Iarba stă s-asculte vântul Care spune ce-a văzut Pe unde iute a trecut! Vreau să dorm noapte de noapte Lângă tine, s-aud șoapte Ale firelor de iarbă Care spun în mare grabă Stelelor și lunii pline Ce-a fost ziua pe coline: Care gândăcel grăbit Piciorușul și-a scrântit; Care iepuraș fricos A fugit de umbra-i, jos, Către râu și s-a oprit Nevrând să moară subit; Care pasăre-n cântare A adus pe chipuri soare; Care frunză-a râs în hohot De al ploii grăbit ropot… Iarbă fragedă, mă lasă Cu picioarele, sfioasă, Să trec peste tine-n fugă Cât înalț cerului rugă Căci visez că sunt ca vântul, Că sunt pasărea și cântul Că alerg ca iepurașul Că grăbesc prin iarbă pasul Și-mi scrântesc ușor piciorul… Doamne, potolește-mi dorul De-armonia din natură Și de frumusețea-i pură!