Iarna

Afară ninge-ntruna, 
pe geamuri, flori de gheaţă,
în noapte-apar castele, 
pe munţi ascunşi în ceaţă.

În albe blănuri iarna 
s-a-nveşmântat sfioasă,
în juru-i roiesc fulgii, 
facând-o mai frumoasă.

Îi suflă vântu-n plete
şi faţa îi dezmiardă,
crăiasă a zăpezii, 
tronând în noaptea albă.

Ce peisaj feeric,
iată-l pe Moş Crăciun,
cu sacul plin de daruri
porneşte iar la drum.

Copii cuminţi visează, 
dorinţe se-mplinesc,
sub bradul plin de globuri
cadouri strălucesc.

Ce cald e în odaie,
miroase-a cozonac,
în oală fierb sarmale,
friptura-i la proţap.

Pe străzi s-aud colinde, 
urări de voie bună,
şi-n noaptea minunată
petrecem împreună.

E sărbătoarea lumii, 
azi. s-a născut Cristos,
din inimi se revarsă 
al dragostei prinos.