Pe ia cerului, bulgări de iad se-aprind, De nicăieri se scurg uşor spre infinit, Cuprins de focuri noi, pe braţe îi cuprind Să simt durerea lumii în părul meu albit. Cununa universului cu galaxii ce ard Se odihneşte-n lacul din ochii-mi obosiţi, Legându-se cu stele de-al inimii bolard Ies la lumină demoni, în cuget tăinuiţi. Vulturii visului, cu pliscuri reci de ger Întruna rup bucăţi din doruri sângerânde, Şi-n ritual satanic visele mele pier Murind pe ruguri noi în focuri tremurânde. Plâng zările iubirii în iarna mea vetustă, Lupii m-au părăsit, iar haita lor nebună, Ca să mă scoată-odat` din viaţa mea îngustă Urlă pe vârf de deal, durerea mea, la lună. Pentru destinul meu la cer nu mai fac plângeri, Doar sufletu-mi aleargă desculţ la Dumnezeu, Să-l roage cuvios să-mi mai trimită îngeri Ca să-mi aline oful ce-l port atât de greu
sâmbătă, 31 mai 2025