"O tristețe silențioasă, pe vârfuri mergând Și o doamnă prețioasă, din ea învățând Durere pură, din care, pretinzând Vom ajunge pe meleaguri înțelepte, pe aceasta cuprinzând. Fără o noimă de cunoștință, Luna o privim, cât ne e cu putință Ne face cu ochiul, să ne punem o dorință Căci stelele s-au dus, în mâna sa ne stă astă' sentință. Treceți-mi pragul, vietăți muribunde Lăsați și pe voi sunetul liniștii să vă afunde Să vă îmbrățișeze, poate să vă și sărute Vă alină sufletul, vi-l învie, nu ca lucrurile crude."
sâmbătă, 31 mai 2025