Iau Moartea în râs

Iau Moartea  în râs

În răsfăţ flutură viaţa şi-n elan fără măsură
A înflorit din mucegaiuri într-un galben auriu.
Ca un pui de căprioară dintre tufe largi de ură
Am ţâşnit înspre lumină ca un vis trandafiriu.

Lacul gândului albastru scoate flacăra-ncercării
Punând razele de soare la un post restant ciudat
Şi din pajiştea internă, prin cireşii renunţării,
Am pus buze de petale cu parfum de lut curat.

În esenţă fără margini, mă trezii că-s infinitul
Prins de buruieni nătânge într-un labirint stingher
Numai scara aşteptării îngâna încet zenitul
Aducând descătuşarea dintr-un colţişor de cer.

Săltă steagul gândul vesel peste maluri de-ndoială
Ca o floare de lumină răsărită din cişmea,
Nu-mi pun sufletul pe taler, la o simplă învoială,
Ca pe-o marfa perimată, ţărăncuţa să mă dea.

Prin petale de lumină, mândră ca o domnişoară
E cu neputinţă, astăzi, graţioasa să mai fii,
Numai sufletul vibrează printre nori ca o vioară
Nepătruns de resemnare că se pierde într-o zi.

25.01.2016