Mai ieri eram lăstar pornit firesc, şi-am crescut sub ploaie şi vânt- viaţa m-a învăţat să dăinuiesc. Azi am ajuns copacul de pe drum şi tot cresc prinn ploaie şi vânt, intuind că voi albi în ger acum; Iar mâine am să fiu o stea pe cer o stea, aşa cum ajunge fiecare, căci stelele, niciodată, nu pier.