Cu toamnele plecate pe sub suflet se-ntorc cocorii prin magnolii reci, adăpostind în cochilii de tunet frunzişul pângărit de sub poteci! Grădini zâmbesc de sub mătănii stinse adulmecând sub lungi poveşti pieirea, din bulbi de rouă veşnicii prelinse se-agaţă-n rugi îngenunchindu-şi firea. Un mag îmbracă pe sub giulgi iertarea crestând sub aripi cruci de patimi mii, şi pe mormintele de flori aşează marea cu valuri ninse-n ierni de păpădii! Autor Doina Bezea
sâmbătă, 31 mai 2025