De mult m-apas`același dor, din tăceri mereu răsare, ca dintr-un bulgăr de fior, cerând morții azi iertare. Din vise pline de minuni, rămas-au vii doar rugăminți, să-mi șteargă aprige furtuni, din suflet greu și ochi cuminți. Aș vrea din nou să ne-mpărțim, un gând ce-i coborât din rai, prin inimi să ne hoinărim, tu dulce mamă, să mai stai… Aș vrea o ploaie de minuni, doar cu-mplinite rugăminți, parfum de raze, nu furtuni, iertare de l-ai mei părinți… Autor, Mihail Janto