Ignoranţă

- Pe stepa moale-a pântecului meu
Aleargă cai sălbatici în delir,
Doar gura ta îi poate îmblânzi
Urmând parfumul fin de trandafir.

Pe porţelanul umărului drept
Doar braţul tău alunecând uşor
Spune poveşti de început de veac
Şi mă supune calm, tulburător...

Aştept să gust din fructul interzis
Crescut cândva în Raiul altor doi
Îndrăgostiţi, nebuni şi visători,
Şi poate ignoranţi la fel ca noi.

- Mă las purtat de valuri când respir
Parfumul dulce-amețitor și-alerg
Spre sânii mici, catifelați și dulci,
Plăcerile nocturne nu se șterg

Nici peste veacuri... Multe veşnicii
Vom număra în doi, când nu-i permis
Oricărui muritor de rând să stea
La pieptul tău fragil, ca Dionis.

Mi-ai oferit în dar un fruct oprit
Și Edenul ne-a fost de-atunci garant
Că mă-nflorești, iubito, când m-atingi
Sunt complicat de simplu, ignorant.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș