Copilul, de s-a nǎscut, Nu ştie prea multe. Astfel, Chiar de la-nceput E-obligat s-asculte. Despre el uşor se spune Cǎ e fǎrǎ falǎ, Afişând o ignoranţǎ Cât mai naturalǎ. Dar se-ntâmplǎ, Mai apoi, Cu febrilǎ teamǎ, Sǎ cunoascǎ ce e-n lume Şi cui sǎ dea seamǎ. Ştiind tot ce-i de ştiut, Este trist, tǎcut chitic, Pentru cǎ, Deşi cunoaşte, Nu cunoaşte mai nimic. Îgnoranţa naturalǎ, De împrejurǎri forţatǎ, Ajunge, Trecând prin şcoalǎ, Ignoranţǎ învǎţatǎ.