Ilie

-"Ce faci tu aici, Ilie?" întreabă Cuvântul Sfânt. 
-"Doamne, am fost plin de râvnă, plin de dragoste şi-avânt 
Pentru Tine, Domn al Slavei! Şi acum copiii Tăi, 
Au părăsit legământul, altarele-au sfărâmat, 
Pe proorocii Tăi, o, Doamne, nimenea nu i-a cruţat! 
Am rămas numai eu singur, Doamne, dintr-atâtea mii... 
Şi caută să-mi ia viaţa... Lângă Tine să mă ţii!"

-"O, Ilie! Hai pe munte! Ieşi din peştera adâncă, 
Vino ca să stăm de vorbă, stai cu Mine-aici pe Stâncă!" 
Şi susurul blând, subţire, la ureche i-a ajuns, 
Când l-a auzit, Ilie, imediat a dat răspuns: 

-"Am rămas numai eu singur, Doamne, înaintea Ta... 
Toţi proorocii-au fost ucişi de Ahab şi Izabela 
Şi-acum sânt pe urma mea şi îmi ameninţă viaţa! 
Dumnezeule, Te-ndură... Vreau ca astăzi să-Ţi văd Faţa! 
Stau în peştera adâncă, mă hrănesc doar cu suspin... 
Am dorit Lucrarea-Ţi Sfântă în poporul Tău! Amin! 
Să cunoască fiecare că eşti Singur Dumnezeu, 
Sfânt şi Viu şi-Atotputernic! Şi-al Tău slujitor, sunt eu! 
Dar când prin puterea-Ţi mare le-am pus păcatul în faţă 
Şi-am chemat pe fiecare la sfinţire-n a lui viaţă, 
M-au ameninţat cu moartea! Dumnezeule cel Bun... 
Spune-mi, unde să m-ascund, ca să scap de-acest taifun?"

Glasul Domnului vorbeşte prin susurul blând, subţire: 
-"Pentru ce te temi, Ilie? N-am fost oare Eu cu tine? 
N-am oprit ploaia din ceruri şi n-am dat când m-ai chemat? 
De ce stai aici, Ilie? Eşti aşa de întristat? 
Nu am fost oare cu tine, când la toţi am arătat 
Că sunt Dumnezeu Puternic, Viu şi Sfânt cu-adevărat? 
De-un Ahab şi-o Izabelă, tu te temi acum, Ilie? 
De ce ţi-ai dorit tu moartea, sub ienupăr în pustie? 
Oare unde ţi-e credinţa  prin care făceai minuni?
Eu nu m-am schimbat, Ilie... Dau răspuns la rugăciuni! 
Întăresc pe toţi aceia care-n lucrul Meu se-avântă 
Şi în rugă şi-n lucrare Eu le dau putere Sfântă! 
Şi tu zici c-ai rămas singur... Şapte mii Eu mi-am păstrat, 
Ce în faţa lui Baal ochii ei nu şi-au plecat, 
Chipul lui n-au sărutat! 
Un Ahab şi-o Izabelă nu are ce să le facă! 
Hai, ridică-te acuma şi-ţi voi da din Stancă, Apă! 
Să fii întărit în lucrul ce ţi l-am încredinţat! 
Şi să ştii că, EU sunt Domnul Viu şi Sfânt cu-adevărat!"
-----------

Tot la fel suntem şi noi, ca Ilie-odinioară, 
Când trecem prin greu, nevoi, când pustia ne-nconjoară, 
Ne simţim străini şi singuri, de furtună istoviţi! 
Ne lasăm descurajaţi... Şi ne credem părăsiţi! 
Să ieşim, s-avem credinţă, îndrăzneală-n Faţa LUI! 
Teama să nu ne cuprindă de vrăjmaşii Domnului! 
Dumnezeu dă răsplătire celor care-s curajoşi 
Şi-n lucrarea Lui se-avântă... Şi nu sunt deloc fricoşi! 
Fraţii mei, lăsaţi azi somnul şi peştera din pustie... 
Mergeţi, lucraţi pentru Domnul în puterea lui Ilie!

Daniela Banita