iluzia noastră clădită din promisiuni se zguduie pereții tremurând se cojesc de vopsea și plâng cu mine din negru negru curg prin spatele icoanelor cu mâinile la ochi și întoarse pe călcâie peste rănile visului linii ale unghiilor tale înfipte în carne alunec în liniștea golului dintre tâmple când ochii se închid