Luna-și varsă focul tandru prin umila mea odaie, Luminează din oglindă presărând stropi de văpaie, Își strecoară lin argintul noaptea-n fâlfâiri de clipă Dezlegând fiorul tainic și de dor făcând risipă, Prins de-o tainică chemare, gându-ncepe să mocnească, Năluciri și doruri frânte rătăcesc pe la fereastră. Iau condeiul ca pe-o spadă să pornesc război tăcut Vorbelor ce vor să strige, dar nu stau să le ascult, Le înșir ca pe o salbă pe o coală de hârtie Și prin foșnetul de șoapte se ascunde-o poezie. Noaptea mă privește galeș și-n odaia fermecată Îmi zâmbește din oglindă lampa pâlpâind șireată... Adina V. 23.06.2016
sâmbătă, 31 mai 2025