Îmbrățișând copacii

E aurul din frunze mai luminos în codrii,
Copacii taie raze în ruginiu... sunt sobrii
Când vântul îi lovește cu biciul rece-umed
Și frunzele căzute se scofâlcesc în putred.

Înbrățișând copacii cu ochii, simt puterea
Ce le-o dă seva dulce și nu mai simt durerea
Că moare iarăși frunza și se înmormântează
Lângă tulpina dreaptă ce dragoste vibrează.

Îmbrățișând copacii cu brațele iubirii
Înnobilez lumina din clipele trăirii
Și aurul din frunze, topit se scurge-n suflet,
Iar vântu-ngenunchează fără a scoate-un sunet.