Îmi este dor, și sper...

Îmi este dor, și sper...

Iubito,
Îți scriu, în versuri, o scrisoare,                      
Te rog s-o iei ca pe-un denunț,                        
Sunt pe-o terasă, lângă mare,                          
Mă bate gândul să renunț.                           

Dar mai întâi, visez la tine,                             
Mi-e dor de nopțile turbate,                           
Stăteai tăcută lângă mine                                
Și ne priveam cu voluptate.                             

Acum faleza e pustie,                                      
Este plin de pași, dar nu-s ai tăi,                    
Nu pot să accept c-o nerozie                           
A răcit un foc cu vâlvătăi.                                

Tristețea iar m-a prins de mână,                      
M-a dus pe-o plaja-ntunecoasă,                      
O rog spășit să aștepăte, până                         
Renunț la viața amoroasă.                               

Nu am să renunț așa ușor,                           
Iar denunțul îl trimit la Cer,                         
Să-mi dea iubire când mi-e dor,                      
Și îmi este dor, și dor, și sper...                     

Autor: Gabriel Stănciulescu