Îmi înflorise mâna

Îmi înflorise mâna de cireş
brăzdându-ți spatele cu crengi pline de-o sevă
ce-ți ridica pe vârfuri trupul de elevă
ce nu vrea-n fața clasei să dea greş
când cozile-i plesnesc din cap ca o Minervă.

Şopteai bolborosind nimic anume
ceva ce se pierdea uitat în aşternuturi
sorbindu-ți umezeala de pe spate, glezne, buturi,
prelins din vârful limbii până-n pori acelaşi nume
forțându-te de hamuri şi de muguri să te scuturi.

Scrâşneau în somn şi pernele din dinți
simțindu-ți muşcătura-nfometată
în timp ce te lăsai purtată
precum un nimb pe capul unor sfinți
spre zorii unei dimineți de noapte deflorată.