Îmbătrânesc, și tot îmi pare rău, de bustul alb incendiat de fiori, de ochii căprui, azi, ademenitori ce m-au încurajat la bine și la greu. Superbă-i viața, mă simt al tău mă iubești, mă cerți adeseori; îmbătrânesc, și tot îmi pare rău de bustul alb incendiat de fiori. Și ne ducem toți câte puțin mereu spre o lume tristă, de pace și orori, sunt sigur, am să vă părăsesc și eu într-o zi sau noapte, la ivit de zori, doar îmbătrânesc, deși îmi pare rău.