„Dac-aş fi fost un beduin pe cămilă te-aş fi luat, în deşert ne-am fi pierdut şi nimeni, nimic n-ar fi ştiut. Din zarea cu nisipuri mişcătoare nu-ţi pot trimite nici o floare, de aceea, pe cămila mea străbat deşertu-n lung şi-n lat, în vis, îţi construiesc palat... cu aşternut din roşu mac, şi braţul meu pernă ţi-l fac, te ospătez cu trei smochine şi lapte proaspăt de cămile; te-ascunde umbra mea de soare, tu-mi dai în schimb o sărutare...” Ţi-aş da mai multe sărutări şi nu aş pune întrebări... şi mie-mi place să visez, cu versurile cochetez... dar n-am palat şi nici cămile, doar dragostea ce-ţi aparţine!
sâmbătă, 31 mai 2025