imitând albatroșii

vara aceea,
ți-aduci aminte
aruncam cu pumni de nisip
în cele patru zări
iar tu alergai râzând printre cochilii
- știi că
ai putea auzi marea în profunzimea ei
dacă mi-ai asculta noaptea
sânii fremătând,
îmi strigai
imitând albatroșii
și-mi răsturnai castelele de nisip de pe frunte

- cine se împotrivește mai tare,
marea sau stâncile?
întrebai
iar valurile
nu mai îndrăzneau să-ți atingă sângele
pe alocuri

eu îți căutam umbra pe țărm
și nu te mai ajungeam din urmă
iar marea ștergea orice gând
al trecerii mele prin tine

- cine
cine se împotrivește mai tare,
marea, stâncile?
întrebai